Manuscrisele care nu au fost

Laptev LP manuscrise Kraledvorskaya și Zelenogorskaya și traduceri românești (cf .. Este vorba de aceste manuscrise în 1985).

Andrew Toporkov

Prăbușirea ideologiei sovietice și libertatea de exprimare, în afară de rezultatele pozitive evidente, stimulate tot felul de luare a mitului național, istoric și alte. Retipărit și distribuite în edițiile mari contrafaceri, cum ar fi „Veles Book“ și „Protocoalele Înțelepților Sionului“, popularizat pseudoștiințifice „noua cronologie“ AT Fomenko, în conformitate cu care a falsificat întreaga istorie a lumii [1].

Într-o formă și mai acută a proceselor istorice mythologising au loc în alte țări CSI (în special, în Ucraina [2]), cât și în republicile naționale, membre ale românului. Fiecare națiune construiește propria versiune a istoriei în care arată bine, și vecinii săi sunt desenate ca invadatori și asupritori. [3] Aceste concepte sunt cuprinse în manualele pentru școli și universități și determină conștiința istorică a milioane de oameni tineri. Creatorii noilor versiuni proprii sau de istoria sa, lumea tind să le dea o aparență de științifice și fie să interpreteze în mod conștient sursele originale sau surse bazate pe falsificate.

De-a lungul secolelor XIX și XX. România și alte țări slave, au existat mai multe texte folclorice și descrieri ale unor credințe mitologice, care sunt falsificate parțial sau complet caracter. Cel mai faimos falsificare de acest fel a fost celebrul manuscris Kraledvorskaya creat de un lingvist ceh și poet V. Hanka (1817). Timp de o jumătate de secol a fost considerată una dintre sursele cele mai valoroase pentru reconstrucția mitologia slavă, iar când falsul a fost în cele din urmă expus, a fost văzut de cehi aproape ca o tragedie națională. Între timp Kraledvorskaya manuscris reprezintă, fără îndoială, o operă literară remarcabilă, și, ca atare, merită retipărire.

folclor stilizată farse apropiate, adică ocazie când o lucrare compusă în (sau psevdonarodnye), spiritul național este dat pentru o lucrare scrisă din gura poporului. Cel mai renumit dintre aceste farse - „Songs of Ossian“ Macpherson J -. A fost extrem de popular în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea - începutul secolului al XlX-lea.

De la falsificatorii folclorul românesc cea mai mare glorie a curtat IP Saharov (1807-1863) [4], cu toate acestea, „Tales poporului român“ săi și încă retipărit și citat de cercetători în condiții de siguranță bine gândite. Dar Ivan nu a fost singurul care a trăit pe un teren fertil de falsificare a folclorului.

În această carte, format din trei secțiuni, printre care:

1. traducerile românești de falsuri celebre poeziei epice Cehă - Kraledvorskoy Zelenogorsk și manuscrise;

3. Produsul a așa-numitelor „epice sovietice“ 1930-1940-e. se plânge despre Lenin, Kirov și Chkalov, basme, și așa-numitele „Noviny“ despre Stalin, războiul civil și dezvoltarea regiunii arctice, și altele.

contrafaceri Folclor PM Shpilevsky, AV Shishatskaya-Illich, GD Knigolyubova sunt fantezii literare originale pe teme folclorice. Ei au originea în epoca când scriitorul a considerat că este posibil să se „îmbunătăți“ texte poetice naționale, pentru a le readuce la, caracterul lor „autentic“ arhaic. Linia dintre populară și publicarea tratamentului său literar era încă foarte fragilă și nesigură.

Un alt tip de relație cu tradiția populară format în timpul perioadei sovietice. Folcloriști cred că este posibil de a instrui performerii oamenilor, cum să compun cântece pe teme de actualitate, sau chiar compune propria lor, sub un folclor stilizat. Publicat întreaga adunare „populare“ cântece despre IV Stalin și alți lideri ai partidului și guvernului.

Falsurile în muzica populară, mult mai dificil de instalat decât falsificarea de documente istorice. În cazul în care textul a fost redactat de cuvânt din gura, nu există nici manuscrisele lui, și deoarece nu există nici un manuscris, nu vă puteți baza pe paleografie datelor și istoria limbii. În cele mai multe cazuri, investigatorul a negat posibilitatea de a verifica încrucișat textul, referindu-se la executor său. El este forțat să creadă în cuvântul culegători de folclor.

În secolul al XIX-lea. dar nu a existat nici o idee despre unicitatea fiecărei opțiuni, și aproape nimeni nu s-ar fi gândit să scrie și să publice textul în conformitate cu toate caracteristicile fonetice ale artistului vorbirii. Mai mult decât atât, sa crezut că este posibil pentru a corecta textul, aducându-l mai aproape de protekstu ipotetic. Colectorul folclor celebru și editor al PV Kireyevsky (1808-1856) din abundență „face“ textele consolidate ale versete spirituale, mult mai complete și pot fi reparate decât versiunea autentică. Cu toate acestea, gradul de libertate de manipulare a textului, caracterul și rezultatele manipulare foarte variirovalis - de la mici modificări stilistice povești de la AN Afanasiev la lucrările propriilor povești într-un mod psevdonarodnye indulcit din IP Saharova.Sobiraniem folclor adesea ocupate poeti, scriitori. Mulți dintre ei nu numai arta populară înregistrate, dar, de asemenea, crea propriile lor opere, stylizing-le sub folclor.

Nu mai puțin frecvente atunci când un colector de folclor în sine devine agresorul. Capacitatea de a cânta un cântec popular sau spune o poveste, desigur, nu este nimic să ne fie rușine; Mai mult decât atât, este o indicație reală ca colector însuși a înțeles profund tradiția și a devenit în ea. Cu toate acestea, în acest caz, limita dintre lucrările folclorist și creativitatea poporului este destul de neclară.

Luate împreună, colectarea de materiale introduse în circuitul științific a unei locuințe uitate sau un text obscur având un caracter original,-polufolklorny poluliteraturny.

notițe

A.Toporkov

Chorny devenind un vultur peste mare Litan,
Și Lita, devenind vocea vun suna:
"Phe, Ruska os miros!"

Creștinii au mers la plajă și a început să ceară lui Dumnezeu pentru a dispersa vântul sau navele inamice pentru a le scufunda. Și așa sa întâmplat: Dumnezeul creștin a ridicat o furtună, marea dezlănțuia, și a împrăștiat navele. Și apoi Prințul a remarcat slujitorilor săi:

Hei, tu ești un rob Moya virnyyi!
Nu єst Iată Dumnezeul nostru Posvystach Dumnezeu sunt reale,
Scho vun svoєyi burghii vtyshiv,
Da, navele noastre și takuy syli Flood;
ERE noastre detergenți Dumnezeu Posvystach,
Chi Makuch mers pe jos.

Din acest incident, prințul a ajuns la concluzia că singurul Dumnezeu adevărat - este Dumnezeul creștin. El a trimis navele sale rămase în patria lor, și apoi re-asamblate „oameni vechi“ și le-a spus să echipeze trimișilor creștini la pământ, „locuitorii Won acolo Viru zaymaly, / Da Hristyyanskogo lui Dumnezeu și lui Dumnezeu ce zaznaly“. o sărbătoare a fost aranjată cu ocazia plecării ambasadorilor. Și aceasta, din păcate, pauzele cântec.

Cu toate acestea, în acest marș victorios „Dumnezeu Posvistacha“ ținuturile slave și sa încheiat. În recenzii ale cărții PA Kulish, scris de astfel de lingviști și istorici cu experiență ca NI Kostomarov și AN Pypin Duma demascat ca un produs al timpurilor moderne. De exemplu, NI Kostomarov a spus că gândul este modern în limbaj, „nu este nimic vechi, cu excepția evenimentelor descrise și numele păgân“ [4]. NI Kostomarov a exprimat și o ipoteză, deoarece ar putea naște o astfel de lucrare: „Nu s-a putut unele cazac sau Popovich, care a studiat la bord Kiev, compune versuri gândit la eveniment, pe care a învățat la școală, și să prezinte numele fluierului sau Posvistacha prin împrumut de la Synopsys-l. este că nu se poate răspândi în cartier cunoscut, trecerea de la scris la non-scrise și să ajungă la Guydihi în formă modificată. „[5]. Cu toate acestea, credem că scriitorul a fost un gând nu obscur Popovich și nici nu Guydyha „verzyakala“ AV Shishatskaya-Illich despre prințul păgân, și el a ajutat „întregului popor“ amintesc sa „gândire nedivizat.“

În 1874, celebrul istoricii ucraineni VB Antonovici și MP Dragomanov a publicat o vastă colecție de doom ucrainene; În prefața cărții, au trebuit să explice de ce nu au inclus în ea un gând despre Posvistacha, ca, într-adevăr, și zeci de alte doom false. Cercetătorii se gândesc la ce motive ghidat de falsificatori: „În plus față de un instinct ciudat de a falsifica, modifica și pentru a crea cântece și balade malorumynskie a făcut un fel de patriotism, română și poloneză, dorința de a arăta cântecele populare de urme de memorie din antichitate - atât de mult de gânduri falsurilor despre campania păgână Prince la Bizanț. „[6].

Cu toate acestea, și este încă în lucrările de oamenii de știință pot fi citite ca „amintirea Mokosh Ucraina a continuat până la mijlocul secolului al XIX-lea.“ [7] Cazul AV Shishatskaya-Illich este viu și bine.

notițe

    1. A. Shishatskiy Illich. Despre monumente de populare locale // Cernigov Provincial Monitorul. Partea neoficială. 1855. № 16. S. 133-136. Numele lui Dumnezeu Posvistacha în continuare italice AV Shishatskaya-Illich. La prima mențiune despre el există o notă: „Probabil, fluierând sau Pohvist Pozvizd - zeul slav de vreme.“
    2. Note privind Southern Rus / A publicat Kulish. SPb. 1. T. 1856. 171 pp.
    3. Ibid. S. 179.
    4. Note Patriei. 1857. 6. Numărul T. 112. Dep. 2. P. 57.
    5. Ibid.
    6. Cântece istorice malorumynskogo oameni cu explicații V. Antonovici și Dragomanov. Kiev, 1874. T. 1. XIX.
    7. Mituri ale lumii: o enciclopedie. M., 1982. T. 2. S. 169.