Ce trebuie să îndeplinească cap

Succesul oricărei organizații depinde de corectitudinea acțiunii capului său. Eroare top manager care a făcut, de exemplu, declarație publică neglijent poate duce la pierderea reputației, deteriorarea situației sale financiare, pierderea clienților cheie, și chiar de faliment. Prin urmare, dorința destul de naturală a acționarilor pentru a controla activitatea funcționarilor mai mari ale companiei, pentru a evita pierderile financiare la greșit în termeni de afaceri sau necorespunzătoare din punct de vedere al legii comportamentul managerilor cheie.

măsuri nu întotdeauna preventive și de monitorizare din partea acționarilor pot preveni erori sau acțiuni intenționate de manageri fără scrupule. În astfel de cazuri, ar trebui să utilizeze mecanismele de responsabilitate a managerilor de top - pentru acțiunile lor. Măsuri de răspundere juridică poate fi aplicată directorilor actuali și foști administratori ai organizației.

În Europa, și mai ales în Statele Unite ale creanțelor acționarilor de a gestiona companiei pentru o lungă perioadă de timp nu este mai puțin frecvente, iar valoarea cererilor de despăgubire este de multe ori în milioane de dolari. În România, incoerența legislației și practicilor judiciare conservatoare de multe ori nu permit să compenseze toate pierderile cauzate de acțiuni incompetente sau necinstite ale directorilor. Instanțele rareori satisfac pretențiile acționarilor la administratorii societății, chiar și în aceste cazuri excepționale, valoarea de compensare, de regulă, nu depășesc câteva sute de mii. Dar intrarea în capitalul firmelor românești societăților străine, plasarea de valori mobiliare ale companiilor românești pe platformele de tranzacționare străine fac problema responsabilității conducătorilor topice decât oricând, deoarece implicațiile financiare reale ale unor astfel de decizii pentru acționarii sunt din ce în ce mai mult și mai semnificativ.

Tipuri de răspundere juridică

Cele două funcții principale de responsabilitate juridică a managerilor - este despăgubirea pentru daunele cauzate infracțiuni (responsabilitatea de compensare) și pentru a preveni încălcările în viitor, atât de către persoana trasă la răspundere, precum și alte persoane (răspundere punitive). Legea alocate și diverse tipuri de responsabilitate, fiecare dintre care este dominat de una sau cealaltă componentă: civilă, materială, disciplinară, administrativă și penală. Liderii societății pentru aceeași infracțiune poate fi simultan implicat în diferite tipuri de răspundere. De exemplu, un control neadecvat asupra siguranței procesului de producție, care a dus la mutilarea directorul de personal al organizației poate fi atât atrase de materiale, disciplinar și răspunderea penală.

Răspunderea civilă a directorilor, membrii consiliului de administrație și membrii consiliului de administrație este stabilit de legislația civilă românească: Codul civil, Legea „Cu privire la Societăți cu Răspundere Limitată“ și Legea „Cu privire la societățile pe acțiuni“. Legea cu privire la SRL și Legea SA indică faptul că membrii consiliului de administrație (Consiliul de Supraveghere) al Societății, organul executiv unic al companiei (director, director general), membrii organului executiv colegial (consiliu de administrație), responsabil față de societate pentru prejudiciile cauzate ilicită a acestora acțiune (sau inacțiune). Compensarea pentru daune derivate din responsabilitățile statutare ale administratorilor acționează întotdeauna în interesul public, să își exercite drepturile și să își îndeplinească îndatoririle cu bună-credință și în mod rezonabil.

Legea oferă acționarilor societății dreptul de a face apel în instanță împotriva șefului unei organizații cu o cerere de daune cauzate societății, în cazul în care top-managerul refuză să plătească în mod voluntar daune-interese. Pe baza prevederilor generale GKRumyniyaob responsabilitatea managerilor de top (actuali sau foști) pot fi solicitate compensații nu numai pentru daune reale (cum ar fi cheltuieli ale organizației pentru achiziționarea de echipamente noi pentru a înlocui directorul răsfățat din greșeală), dar, de asemenea, pierderea de profit (pierderi de venit din cauza forțată întrerupere în procesul de producție). Acționarii, cu toate acestea, ar trebui să dovedească în instanță valoarea exactă a daunelor și pierderea de profit, în timp ce sarcina de a dovedi că liderul este nevinovat de a provoca daune revine cu infractorul.

În acest caz, nu contează dacă pierderile au fost cauzate de către directorul intenționat sau din neglijență. Ea nu afectează pe valoarea compensației. În cazul în care managerul nu este în măsură să își dovedească nevinovăția în instanță, pierderile vor fi recuperate. Șeful companiei nu este răspunzător pentru daunele provocate de calamități naturale, cu excepția cazului când ar fi putut fi prevăzut dezastrul agresiv și pregătit în mod adecvat (de exemplu, în cazul în care inundațiile din zona sunt sezoniere).

În practică, o serie de probleme. În primul rând, în curtea acționarilor poate fi dificil de a dovedi valoarea exactă a profiturilor pierdute, deoarece instanța nu poate fi satisfăcută cu o estimare a pierderilor, nu sunt confirmate de documente. Acesta este motivul pentru cazurile în care instanțele române exacted sub cererea acționarilor profituri pierdute, sunt extrem de rare. În al doilea rând, de multe ori dificil să convingă instanța că un anumit act sau ordin un manager de top au cauzat daune companiei. De exemplu, pentru a lega decizia regizorului de a vinde o clădire deținută de companie, deteriorarea generală a stării financiare a organizației încă un an după încheierea tranzacției este dificilă. Acesta este motivul pentru care instanțele în general, se colectează cu privire la cererea acționarilor numai daune reale și numai în acele cazuri în care lipsa de onestitate sau ilegalitatea unei acțiuni manager de top sunt evidente, de exemplu, în cazul în care activele societății au fost transferate la tranzacție, care a fost recunoscută de către instanța de judecată ca invalid în calitate de director ilegal sau perfectă cu acces dincolo de puterile acordate.

Unul dintre cazurile speciale de răspundere civilă a liderilor organizației - responsabil pentru divulgarea informațiilor ce constituie secret comercial. În conformitate cu Legea „Cu privire la secretul comercial“ șeful organizației rambursează prejudiciile cauzate prin acțiunile sale ilicite pentru cazurile de încălcare a regimului de confidențialitate comercială. Dacă neglijență a dus la șeful informații despre contractori și relațiile contractuale cu ei a căzut în mâinile concurenților, capul este obligat să compenseze toate daunele cauzate de divulgarea de informații confidențiale (și daune și profit pierdut).

Pentru a avea posibilitatea de a aduce lideri în fața justiției trebuie să fie instalat în așa-numitul secret comercial al companiei, care este, să ia situația internă, determină tipurile de informații care constituie secrete comerciale (nume de contractanți, termenii contractelor încheiate de societate, în special procesul), precum și procedura de admitere la astfel de informații (o listă a angajaților admiși la unele rapoarte, interzicerea copierii informațiilor confidențiale). Ar trebui stabilit contractul de muncă cu șeful organizației să respecte obligația de a asigura și a secretului comercial în cadrul organizației. navele de recuperare compensații pentru dezvăluirea secretelor comerciale cu directorii de întreprinderi până mai exotice. În România, nu există încă nici un mecanism de responsabilitate efectivă și așa-numitele informații privilegiate, și anume utilizarea de informații confidențiale în interesul egoiste.

Întrebările aduse la răspunderea reglementată de Codul muncii. Acționarii pot colecta de la pierderi director fără scrupule, prin intermediul mecanismului de modul în care răspunderea civilă și financiară, iar acționarii pot alege între două metode de protecție. Cu toate acestea, în cazul în care conducătorul trebuie să plătească despăgubiri în RMS-cetățeni și răspunderea juridică, cere-i să compenseze pentru aceeași infracțiune, folosind mecanismul de răspundere nu poate, și vice-versa.

În conformitate cu organizația TKRumyniyalyuboy angajat trebuie să ramburseze angajatorului pentru daune acțiunile sale ilegale. Ca parte a răspunderii poate fi colectate daune numai directe reale, care se referă la o scădere reală a activelor în numerar ale societății sau deteriorarea proprietății, precum și nevoia companiilor de a face costul de achiziție sau restaurarea proprietății. În cazul în care, ca urmare a neglijenței capului, care la momentul respectiv nu a organizat reparația planificată a avut loc eșecul său, directorul societății va rambursa costul de lucrări pentru a repara sau de a cumpăra echipament nou în cazul în care nu este inversat. Ca parte a datoriei, fără cheltuieli suplimentare ale societății pentru daune (de exemplu, costurile pentru evaluarea tehnică a defectării echipamentelor) și pierderea profitului nu vor fi compensate. Spre deosebire de angajații obișnuiți, care despăgubi numai în măsura în care veniturile sale medii lunare, directorul despăgubi în (răspunderea integrală) completă. Carta organizației poate fi, de asemenea, pentru a stabili răspunderea deplină pentru membrii consiliului de conducere sau direcției.

În cazul în care valoarea daunelor nu depășește director mediu lunar salariu, pentru recuperarea lui nu este necesar să se meargă în instanță, chiar dacă directorul refuză să plătească în mod voluntar daune-interese. Daunele se recuperează prin deduceri din salariu sau bonus de administrație, în conformitate cu decizia consiliului de administrație sau alt organ de conducere al companiei, astfel cum sunt definite în carta sa. În caz de dezacord cu mărimea prejudiciului este pedepsit director poate solicita instanței.

Acționarii reprezentați de președintele Adunării Generale sau președintele consiliului poate încheia cu managerii de top din acordul special specificând valoarea datoriei, care sunt emise ca suplimente la contractele de muncă. Astfel de acorduri de fapt constituie o cantitate predeterminată de compensare pentru daunele ce pot fi cauzate de companie într-un caz particular. Mai mult decât atât, prin semnarea acordului, un manager de top este de acord cu mărimea sumelor care fac obiectul plății societății în caz de a provoca o vătămare. Pentru a aduce la răspundere întrebarea dacă prejudiciul a fost cauzat în mod intenționat sau din neglijență, nu contează.

Principalele diferențe de răspundere civilă de la urmează:

- există o posibilitate de recurs în decizia instanței, în anumite limite;

- compensații limitate daune reale directe;

- director și acționarii pot conveni în avans mărimea compensației în diferite cazuri.

În același timp, managerul civilă sau financiară a societății, precum și orice angajat poate fi disciplinat. TKRumyniyaustanavlivaet trei măsuri disciplinare: observație, mustrare și concediere. Înainte de aplicarea acțiunii disciplinare este necesară pentru a obține o explicație scrisă din partea autorului infracțiunii. Pe membrii consiliului și alți senior manageri de raportare directorului general, o sancțiune disciplinară impusă de ordinea de CEO al companiei. În ceea ce privește directorul general al acțiunii disciplinare, de regulă, acesta poate fi impusă președinte al consiliului de administrație (în cazul în care procedura de aplicare a acțiunii disciplinare împotriva directorului companiei este descrisă în actul constitutiv).

Cea mai gravă pedeapsa disciplinară este concedierea. Șeful organizației și adjuncții săi, contabilul-șef poate fi concediat imediat pentru eșecul de a-și îndeplini sarcinile fără plata vreunei compensații în caz de încălcări grave ale taxelor de muncă, dezvăluirea secretelor comerciale, decizii arbitrare care au dus la o încălcare a siguranței bunurilor, utilizarea ilegală sau un alt deteriorarea proprietatea organizației. Motive suplimentare de disponibilizare pot fi stabilite în contractele de muncă cu manageri de top.

răspundere administrativă și penală

Liderii organizației este rareori urmărită penal în legătură cu îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor lor. Impunerea unei hotărâri de condamnare, de regulă, din cauza comportamentului notoriu necinstit al capului, care a provocat pagube considerabile organizației, sau complicitate cu alte persoane rău intenționate în scopul furtului de proprietate. Astfel de situații de vătămare intenționată director Organizare rare. Dacă impunerea unei hotărâri de condamnare, care a confirmat necinstea directorilor, facilitează în mod substanțial daune.

Riscul de pierderi financiare în mare parte revine cu actionarii, asa ca nu conta pe compensarea integrală a pierderilor din cauza greseala a CEO-ului. riscul pierderilor de material poate fi compensată în întregime numai în cazul asigurării de răspundere civilă a directorilor. În SUA, acest tip de asigurare este numit Director Ofițerii de răspundere (DO). contract de asigurare de răspundere civilă a societății de asigurări se angajează să compenseze pierderile companiei cauzate de directorul, acționarii sau orice terță parte. Sarcina plăților către societatea de asigurare poate merge la ambele directorului, iar compania-angajator. De regulă, cele mai mari corporații internaționale asigura răspunderea directorilor și a partenerilor săi. piața românească de asigurări doar câteva dintre cele mai mari companii de asigurări furnizează astfel de servicii, iar acest tip de asigurare este una dintre cele mai scumpe, ceea ce face accesibil doar celor mai mari companii (acest tip de asigurare în timp ce numai câteva au profitat de exploatații din România).

În acest caz, în cazul în care acțiunile managerilor de top a cauzat daune organizației, în colecția acționarilor ar trebui să urmeze calea de minimă rezistență. Cu adevărat „nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.“ Cel mai simplu mod - de a recurge la mecanismul de răspundere și de a recupera daune în afara instanței în veniturile medii lunare ale capului. În acest caz, în cazul în care prejudiciul este considerabilă și acționarii au decis să depună un proces la cap, este mai bine să se concentreze pe dovedirea daunelor reale, fara a pierde timp și energie în încercarea de a recupera de la directorul pierdut, de asemenea, profituri.

Nici directorul, nici acționarii înșiși, de regulă, nu sunt interesați într-un conflict prelungit, deci este mai bine pentru a rezolva problema daunelor pe baza de consens. Director, în acord cu acționarii pot imediat în mod voluntar pentru a compensa o parte din pierderile, în timp ce procesul și executarea hotărârilor judecătorești poate dura ani de zile.

În cele din urmă, cel mai simplu și eficient răspunderea rămâne director de măsură amenințarea concedierii „cu o formulare slabă.“ „În legătură cu îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu“ încetarea contractului de muncă pentru managerul profesional este o pedeapsă mai rea decât orice compensație financiară.